АBORDARE MODERNĂ A FEBREI DE FÂN
Din păcate, debutul sezonului de primăvară-vară nu înseamnă pentru toată lumea relaxare, soare, mare și distracție. Febra de fân afectează pe scară largă toate segmentele de vîrstă a populației. Afectiunea debuteaza, de obicei, primăvara și se remite în perioada toamnei. Febra de fân sau polinoza reprezintă o formă de alergie ale cărei simptome se manifestă în urma inflamării mucoasei nazale din cauza acțiunii a diverși factori cu potențial alergogen. Febra fânului este de fapt o rinită cu caracter sezonier, declanșată de acțiunea iritantă a particulelor de polen transportate pe calea aerului. Sezonul polenului durează de obicei din martie până în octombrie fiind împărţit în trei faze sau etape:
1. Alergia de primăvară (martie – aprilie): polenul de mesteacăn, alun, stejar, ulm şi arţar sunt considerate principalii declanşatori al alergiei la polen.
2. Alergia de vară (mai – iulie): în această perioadă înfloreşte iarba şi se coseşte fânul. Polenul de secară creează cele mai multe probleme.
3. Alergia de toamnă (august – octombrie): printre factorii declanşatori din anotimpul toamna se numără polenul plantelor ierboase cum ar fi urzica, pătlagina, pelinul şi ambrozia.
Care este mecanismul alergiei la polen ?
Mecanismul alergiei la polen constă în declanșarea unei reacții exagerate de apărare a organismului la contactul cu un anumit alergen. Alergenul este o substanță straină organismului, care declanșează din partea acestuia o reacție de tip imun soldată cu producerea anticorpilor. Sistemul imunitar transmite organismului să elibereze histamina, care va determina ulterior un fenomen inflamator la nivelul mucoasei nazale. Histamina este un hormon, cu potential toxic, care este eliberată și difuzată prin intermediul torentului sanguin în întregul organism în forma sa activă. În această situație, se produce fenomenul de vasodilatație la nivelul capilarelor, congestia nazala, pruritul difuz, roșeața localizată a tegumentelor și hipersecreția de mucus.
Care sunt cauzele declanșării febrei fânului ?
Densitatea polenului și tipul acestuia variază în funcție de regiunea geografică și de condițiile de climă locale. Cunoașterea acestor detalii contribuie la stabilirea unui diagnostic și la identificarea cu ușurință a alergenului implicat în reacția alergică. Gradul de alergenitate diferă în funcție de tipul polenului, fiecare fel conținînd diferite proteine sau glicoproteine responsabile de declanțarea acestor reacții de hipersensibilizare. Alergenul responsabil de hipersensibilizarea organismului poate fi identificat și în funcție de perioada în care pacientul manifestă reacțiile de tip alergic.
Care sunt simptomele febrei fanului ?
Simptomele în cazul febrei fânului se manifestă asociat spre deosebire de răcelile obișnuite în cazul cărora simptomele se succed treptat. Simptomatologia febrei fânului este destul de bogată și constă în urmatoarele: nas înfundat însoțit de prurit intens la nivelul nasului, gâtului și ochilor, secreția nazală care este clară, lichidă și abundentă, stranut frecvent în salve, precum și gatul iritat iar uneori asociat cu durerea faringiană. Intensitatea simptomelor este direct proporțională cu concentrația alergenului, astfel că în zilele însorite și cu vînt sau în perioadele de înflorire ale plantelor, simptomatologia este mult mai gravă. În perioadele ploioase însă, intensitatea simptomatologiei manifestate, este mult redusă.
Antihistaminicele în febra fânului
Antihistaminicele au proprietatea de a atenua efectul histaminei, care determină apariția manifestărilor alergice. Medicamentele antihistaminice și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește ameliorarea senzației de strănut și de prurit nazal, atenuarea congestiei și diminuarea secreției nazale. Antihistaminicele sunt de 2 feluri sau generații. Cele vechi, din generația I sunt cunoscute ca sedative, cele mai noi, din generația a doua – nesedative. Cele din generația I pot fi responsabile de apariția unor efecte secundare precum stările de somnolența, diminuarea atenției și a abilității de coordonare a mișcărilor. Cele din generația a doua nu provoacă somnolență și nu sedează. Lordestin conține desloratadină fiind un antihistaminic din generația a doua, este modern și nu sedează. Lordestin poate fi administrat în doze mai mici decât alte preparate antihistaminice şi doar o dată pe zi, întrucât acţiunea acestuia durează pînă la 24 de ore. Lordestin poate fi administrat indiferent de orarul meselor. În acelaşi timp, preparatul nu se cumulează în organism şi are efecte adverse minime, nu cauzează somnolenţă şi nu restricţionează conducerea automobilului sau lucrul cu dispozitivele mobile.
Astfel, pot fi evidenţiate următoarele avantaje ale preparatului Lordestin:
- lipsa efectului sedativ;
- doar o administrare pe zi, într-o doză mică de 5 mg, indiferent de orarul meselor;
- nu creează dependenţă, ceea ce este important în cazurile în care preparatele antialergice urmează a fi administrate pentru o perioadă lungă de timp, de exemplu, câteva luni
În categoria indicaţiilor terapeutice pentru administrarea preparatului Lordestin se numără diferite boli alergice, precum rinita alergică (febra fânului), urticaria și alergia alimentară.
Lordestin. Fără frică de alergie.
„Acesta este un medicament. Citiţi cu atenţie prospectul. Dacă apar manifestări neplăcute, adresaţi-vă medicului sau farmacistului.” Certificat Nr. 23383 din 30.03.2017
